Pentru prima copilărie, familia reprezintă cea mai importantă instituție de educație morală. Ea constituie școala inițială a omeniei.

Statisticile judiciare dezvăluie că majoritatea delicvenților și a copiilor din instituțiile de corecție au fost privați de o reală asistență din partea părinților și de implicarea acestora în dezvoltarea lor.

În cadrul fiecărei familii, se învață atât disciplina, cât și spiritul de inițiativă. Se cultivă frecvent sentimentul dreptății, al iubirii, al demnității, al respectului, dar și sentimentul sacrificiului. Toate acestea constituie elementele de bază ale fiecărei vieți sociale.

Principalul factor care modelează fiecare persoană către o perspectivă multidirecțională este familia.

Familia are datoria și menirea de a introduce fiecare copil în cadrul valorilor grupului de referință, de a forma primele conduite și de a interioriza stările de spirit elementare.

Ceea ce trebuie să facă orice familie este să formeze mai mult decât să informeze.

Fiecare copil învață din mediul său apropiat primele impresii, cu ajutorul cărora își poate forma conduitele prin mimetism și socializare directă.

În momentul de față, în România se regăsesc o mulțime de familii care au nevoie de o educație solidă. Din acest motiv, starea lor din punct de vedere material și spiritual este una precară.

Familia – Adăpostul Nevoilor Umane

Nevoile de bază și cele fiziologice sunt foarte importante, la fel ca nevoia de dragoste, de apartenență și de securitate. Toate aceste nevoi, pe care Maslow le-a categorizat, reprezintă nevoi de tip D. Acestea apar adesea prin lipsă și împing fiecare persoană să caute satisfacție; ele depind de alții, de membrii familiei sau de cei din jurul acesteia.

O familie în care legăturile dintre membri nu sunt fundamentate în dragoste și respect nu poate oferi mediul propice pentru satisfacerea nevoilor umane și dezvoltarea normală.