Cei șapte ani de acasă marchează destinul fiecărui copil, respectiv om.

În cazul în care în familie nu s-a vorbit niciodată despre bine, despre frumos și despre adevăr, toleranță, dragoste și cele sacre, însă copilul a putut să simtă cum este să fii iubit și a fost totodată obișnuit să își manifeste dragoste și atașament față de persoanele din jurul lui, să spună adevărul, să aprecieze frumosul și binele, atunci, acel copil va putea crește politicos, responsabil, tolerant și iubitor.

Educația unui copil începe chiar din clipa zămislirii, adică, în momentul în care părinții au făcut nuntă.

Pentru ca fiecare părinte să poată avea copii înțelepți și credincioși, părinții trebuie să se roage mult, să fie blânzi și plini de dragoste.

Atunci când copilul se naște, fiecare părinte este dator să se ocupe mai mult ca oricând și ca orice de educația și buna creștere a acestuia, iar prima datorie a fiecărui părinte față de copilul lui este aceea de a îl iubi.

Familia este și a fost întotdeauna considerată un substimen al societății, implicit, celula de bază a acesteia.

Chiar de la început și până în prezent, familia rămâne independentă de societate în virtutea principiului conexiunii dintre macrosistem și sistem.